Constiinta
Constiinta este capacitatea omului de a-si clasifica faptele, cele bune de cele rele, si de a le spori pe cele bune. Aceasta capacitate are rolul de a ne indruma in viata, astfel incat, ascultand-o, sa ajungem la desavarsire.
A fi desavarsit inseamna a capata o forma definitiva, a ajunge la culmea dezvoltarii, a te implinii (in acest context pe plan spiritual), iar rezultatul acesteia este perfectiunea.
Unii sustin ca nu necesita aceasta desavarsire, altii o ignora pe deplin, iar altii pur si simplu opun rezistenta fata de tot ce are legatura cu aceasta. Nu e o mirare, e o atitudine considerata normala in zilele in care traim, da, in zilele in care traim, si nu sunt deloc multumita de aceasta constatare. Totul se datoreaza lipsei de atentie fata de vocea constiintei, care exista in fiecare dintre noi, fara exceptie. E posibil ca unii dintre voi sa imi contrazica afirmatia, astfel ca am sa vin cu argumente in acest sens.
Orbiti de pacate si preocupati de grijile si/sau iluziile trecatoare ale acestei lumi, oamenii nu mai sunt capabili sa isi asculte vocea interioara, nu isi ofera timpul necesar nici macar pentru a observa existenta acesteia. Totul porneste de la acceptarea pacatului. Pacatul reprezinta calcarea voluntara a legii divine, adica a celor zece porunci primite de la Dumnezeu. Fiind ingaduitor cu pacatul, omul va acumula din ce in ce mai multe, pana cand acesta va devein o obisnuinta, iar atunci sufletul si constiinta sa vor fi ingropate undeva adanc, intr-un coltisor uitat, de unde sa nu mai poata fi auzite, aceasta fiind de la inceput intentia pacatului. De vina este si secolul in care traim, numit “secolul vitezei”, secol in care toti oamenii sunt extrem de ocupati, mereu in graba, pe fuga, la un asa nivel incat nu realizeaza importanta urmarii constiintei si a cunoasterii de sine.
Un alt gen de oameni, de necondamnat, sunt aceia care, isi aud vocea interioara, constientizeaza valoarea acesteia, dar o ignora intentionat, datorita faptului ca pacatuiesc, iar pacatul este dulce, odata ce te-a cucerit, e greu sa scapi din mrejele sale strasnic-pagubitoare. Aceasta este situatia in care omului ii este cel mai greu si are de luat cea mai importanta decizie, deoarece ii este limpede, prin constiinta si simturi, care e drumul corect, dar, dependent de dulceata trecatoare a pacatului, o neglijeaza si o omite in mod voluntar.
Asadar, ori ca nu avem timp sa o ascultam, ori, din motive proprii, o ignoram, voacea constiintei este prezenta in fiecare dintre noi, in fiecare zi, mai mult decat va imaginati.
Exista dovezi care atesta faptul ca aceasta este primita de la Dumnezeu. O dovada evidenta este faptul ca legea constiintei este in concordanta cu legea lui Dumnezeu, cum este posibil acest lucru? In ce alt mod mai poate fi explicata aceasta legatura intre cele doua legi(care este defapt una si aceeasi)? Cum s-ar explicat faptul ca unii oameni, care nu cunosc cuvantul Lui Dumnezeu, il urmeaza totusi, daca nu condusi de constiinta? Prin urmare, vocea aceasta, firava si mustratoare, exista in noi, si exista pentru a ne calauzi spre cele bune.
Desi de multe ori spunem ca nu stim daca un lucru e bun sau rau acel glas din inauntrul nostru ne zice mereu ce trebuie si ce nu trebuie sa facem, doar ca adesea raspunsul ei nu e pe placul nostru si ne mintim pe noi ca nu am stiut, sau ca nu am fost siguri, sau ne spunem ca probabil ca se accepta si aceasta cale, sau deseori ne mintim ca am fost nevoiti de situatie sa facem o anumita alegere. Tine de voia fiecaruia sa isi asculte constiinta sau sa o calce in picioare si sa faca abstractie de ea.
Cand te mustra constiinta pentru ceva, opreste-te din ceea ce faci, si observa cum pentru acel lucru te mustra si Dumnezeu, observa cum este o grseala, un pacat, cu care, Dumnezeu, evident, nu e de acord. In acelasi fel, fii atent si atunci cand faci un lucru bun, si te simti “cu constiinta impacata”, observa din nou, cum Dumnezeu e de acord cu aceasta. Nu e interesant cum “impacandu-ti” constiinta, adica ascultand-o, faci defapt voia lui Dumnezeu? Chiar daca tu nu asta intentionai sa faci, poate nici nu cunosti prea bine legile lui Dumnezeu, dar constiinta le cunoaste. Dumnezeu prin aceasta iti vorbeste, iar cine a dat macar o data atentie acestei voci interioare va intari aceste spuse.
Tinand cont de aceasta si luand deciziile corecte vom fi mai fericiti, deoarece savarsind fapta gresita, dar care iti ofera placere, te poti bucura de aceasta doar pe moment, insa, mai apoi, urmeaza mustrarile de constiinta, care deseori sunt atat de profunde incat realizezi ca nu merita placerea de moment atatea regrete. In situatia aceasta avem tendinta sa-i invinuim pe altii in ceea ce priveste greseala comisa, sa le plasam lor toata vina si sentimentele negative care vin in urma ei, pretinzand ca am fost influentati in directia respectiva, dar nu e asa, si tu o stii. Si chiar de ar fi asa, nu e vinovat cel ce influenteaza, ci cel ce se lasa influentat.
De aceea sustin ca alegand varianta corecta vom fi mai fericiti, pentru ca optand pentru a face ceea ce trebuie, in detrimental satisfacerii placerii de moment, investim defapt in fericirea eterna, de durata, si nu in cea trecatoare.
Astfel ca, in timp ce urci incetut cate o treapta, vei putea observa si singur cum, fiind tot mai pur si mai curat pe dinauntru, vei fi tot mai linistit si vei remarca cum fericirea te va insoti chiar si atunci cand esti doar tu cu tine, pentru ca oamenii buni sunt fericiti si cand sunt singuri.
Sa nu uitati niciodata ca lucrurile rele vin intotdeauna sub o forma buna, blanda, frumoasa, indemnandu-te a le testa fara a sta pe ganduri. De aceea este extrem de important sa fim mereu treji si constienti, pentru ca “drumul spre iad e pavat cu intentii bune”. A opta pentru a dormi duminica in detrimental participarii la slujba, a dormi pana tarziu in loc sa te trezesti putin mai devreme pentru a fi mai activ, a te uita la o emisiune tv cand ai putea viziona un documentar informativ, toate acestea sunt alegeri, aparent nu foarte semnificative, dar care ne ghideaza viata. Oricat de mici si neinsemnate vi s-ar putea parea aceste alegeri, ele au o importanta ridicata, deoarece, de exemplu, cat de intelectual poate fi un om care priveste doar emisiuni tv fata de unul care vizioneaza/aprofundeaza diverse documentare informative sau de dezvoltare personala/spirituala?
Nu e greu, cel mai important e sa fii sincer cu tine insuti!