Postul

Postul, disciplina sufletului și a trupului

Am fost întrebată adesea, de ce țin post? Cu ce ma ajută pe mine să țin post?

În primul rând, trebuie sa înțelegem ce este postul. Abstinența de la anumite tipuri de mâncare, vicii și de la relațiile intime asociate cu rugăciunea și faptele bune, se numește post. Tot post, poate fi, reținerea de la o anumită activitate, pe lângă cele indicate de biserică, care oferă plăcere sau dependență, cum ar fi: cumpărăturile excesive, internetul, jocurile pe calculator, și altele.

Renunțarea la anumite alimente sau obiceiruri care ne oferă plăcere poate părea fără sens pentru o persoană neinițiată, care nu cunoaște esența disciplinei și efectele sale.

De ce avem nevoie de disciplină? Pentru că lumea în care trăim este un haos. Și spun asta din următoarele motive:

-nu ne mai ajunge timpul să rezolvăm tot ceea ce ne-am propus

-suntem derutați datorită multitudinii de alegeri pe care le avem de făcut (societatea ne face să credem că suntem liberi și că putem lua propriile decizii, dar fiind atât de multe alegeri de făcut, de fapt, omul este mai mult derutat decât liber. Libertatea în democrație este o iluzie). Cum ar putea individul să supraviețuiască într-o abundența de:  bunuri, mâncare, băuturi, atâtea posibilități de relații și parteneri intimi? Aparent, toate acestea par să aducă fericire omului, dar în esență, este prea mult. Atât de multe variante și oportunități nu fac decât să crească nivelul de incertitudine din interiorul fiecărui om, iar incertitudinea nu generează altceva decât frică. De aceea, disciplina este atât de necesară în zilele în care trăim, pentru a face ordine in haosul abundenței de posibilități, fapt ce va duce la controlul propriilor emoții.

În viața noastră, în permanență trebuie să facem un efort. Un sportiv, cum ar fi un gimnast, trebuie să muncească zilnic, un anumit număr de ore, pentru a atinge performanțele pe care, noi ceilalți, le putem viziona la televizor și la diferite concursuri. E mai simplu să nu depui efort, să nu te sacrifici, dar și viața pe care o vei trăi va fi pe măsura eforturilor depuse.

În același fel în care gimnastul din exemplul precizat renunță la anumite plăceri (cum ar fi ieșitul în oraș cu prietenii, din lipsă de timp) și adoptă un stil de viață sănătos (nu are voie sa fumeze, respectă un anumit regim etc.), pentru ca să își poată îndrepta toată atenția și energia de care dispune spre scopul lui principal, și un om care ține post face același lucru. Având ca scop dezvoltarea sa (spirituală și psihică), urmează anumiți pași care au rolul de a-l aduce pe individ tot mai aproape de obiectivul său.

De ce postul e o disciplină? A nu mânca o prăjitură atunci când îți dorești, înseamnă a refuza să oferi trupului tot ceea ce cere, atunci când o cere. Înseamnă a-ți folosi rațiunea mai presus de instincte. Imaginați-vă un copil căruia părinții îi oferă mereu tot ceea ce își dorește, de la mâncare, la jucării, la excursii etc. Pe deasupra, orice comportament îi este permis și nu este pedepsit atunci când jignește sau lovește un alt copil. Ce fel de personalitate credeți că va avea acesta atunci când va deveni adult? Simplu. Va considera că totul i se cuvine, fără a fi necesar să depună vreun efort sau să facă vreun sacrificiu, și își va permite să acționeze după bunul său plac, fără a se gândi la sentimentele celorlalți. Îți dorești o astfel de persoană lângă tine? Ai vrea sa fii tu o astfel de persoană? Cred că nu. Aici intervine rolul postului, în mod conștient, să nu îți permiți să devii acel copil rasfățat, care ajunge un adult egoist, muncind cu tine, atât cu sufltetul dar și cu trupul tău. Prin asta să nu se înțeleagă faptul că un mic copil trebuie să țina un post aspru, fiecare lucru are vârsta și timpul lui.

Există disciplină în post nu numai în ceea ce privește alimentația, dar și în încercarea de a fi bun, de a avea gânduri bune. Postul te ajută să îți disciplinezi gândurile și emoțiile, dar mai ales egoul. Prin post înveți sa îți controlezi egoul și să  îl stăpânești, să nu îi permiți să te controleze el pe tine. Pentru că asta înseamnă disciplina, sa faci “munca” grea, să faci ceea ce e corect, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți, din propria inițiativă.

Este ușor să cedezi dorinței, plăcerii și fericirii de moment, dar acesta este rolul disciplinei, să nu lase să se întâmple asta. Disciplina te provoacă să dai tot ce ai mai bun din tine, să lupți, să scoți toata puterea pe care o ai și pe care nici nu știai că o ai, pentru scopul tău, și al omenirii.

Instinctul este format din activitățile fiziologice inconștiente (cum ar fi respirația, bătăile inimii, clipitul etc.), impulsuri și emoții, pe când raționalul se bazează pe gândirea logică, cum ar fi relația de tip cauză-efect sau binele și răul. Ambele sunt importante, dar sunt anumite momente în viață cand unul dintre ele predomină, și atunci echilibrul este tulburat. De exemplu, atunci când avem o emoție negativă puternică, cum ar fi furia, care vine din interiorul nostru, din instinct, și o exteriorizăm asupra personelor din jurul nostru pe care le considerăm noi vinovate. Jignim, înjurăm, ridicăm tonul, spunem lucruri pe care mai târziu, când emoția a trecut și avem din nou o stare rațională, le regretăm. Acest lucru se datorează lipsei disciplinei. Dacă am învăța să ne observăm emoția, impulsul și sa nu permitem instinctului să acționeze în mod direct, ci ne-am păstra calmul și am încerca să ne folosim partea rațională în acele momente, am evita certuri inutile și situații neplăcute. Cred că am simțit cu toții cât de profunde și îndelungate sunt regretele, pe care le-am trăit pentru acel moment în care am lăsat emoția negativă, adică instinctul să acționeze. Chiar nu merită un moment de izbucnire, toate regretele care vin în urma sa. În acest sens, prin post, omul încercă să fie mai bun, să își controleze reacțiile negative, să îi înțeleagă pe cei din jur, exersând mereu bunătatea, ajungând la maturitate emoțională.

Cu cât țin mai mult post, cu atât mă simt mai puternică și simt că merg pe drumul cel bun.